Planul de evacuare și exercițiul practic

Într-o firmă, evacuarea nu începe când sună sirena. Începe cu luni înainte, pe un panou pe lângă care treci de două ori pe zi fără să-l privești. Cursul „Incendiu 2/2 — Alarma și evacuarea" îți spune ce faci TU în minutul în care se declanșează alarma. Cursul acesta e despre altceva: cum se ORGANIZEAZĂ evacuarea într-o firmă — planul afișat, rolurile nominale, punctul de adunare, exercițiul cronometrat. Cadrul legal e Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, normele generale de apărare împotriva incendiilor aprobate prin Ordinul MAI nr. 163/2007 și Ordinul MAI nr. 712/2005 pentru instruirea în domeniul situațiilor de urgență. Dar legea e doar scheletul. Restul e ce știi tu, azi, fără să te uiți pe perete.

Planul de evacuare e schița etajului sau a halei tale, afișată la vedere, pe căile de circulație și lângă ieșiri. Pe el găsești:

• traseele de evacuare, cu săgeți verzi, de la fiecare zonă până afară
• ieșirile, inclusiv cele secundare pe care nu le folosești zilnic
• poziția stingătoarelor și a hidranților interiori
• butoanele de alarmare manuală și, unde există, tabloul electric
• punctul de adunare, marcat în exteriorul clădirii
• marcajul „tu ești aici" — punctul din care se citește toată harta

Prin fața lui trec zilnic zeci de oameni, iar doar câțiva l-au privit vreodată mai mult de trei secunde. Ceilalți își spun „e acolo dacă am nevoie".

Angajați studiind planul de evacuare afișat în hală — trei secunde de privit azi valorează cât zece minute de căutat pe întuneric.

Nu ai nevoie de sirenă și nici de aprobare. La finalul cursului, du-te la cel mai apropiat plan de evacuare și găsește marcajul „tu ești aici". Apoi fă două lucruri:

Unu. Identifică cele mai apropiate DOUĂ ieșiri — nu una. A doua contează cel mai mult, pentru că prima poate fi exact în direcția din care vine fumul. Cine știe o singură ieșire are un plan; cine știe două are o soluție.

Doi. Mergi pe fiecare traseu și numără pașii. „Ieșirea din spate e la vreo 40 de pași, pe lângă coloana galbenă, apoi la stânga" e ceva ce creierul tău păstrează și în întuneric. „E pe undeva prin partea aia" nu e o informație, e o speranță.

Într-o evacuare organizată, fiecare sarcină are un nume și un înlocuitor pentru zilele de concediu. Apasă pe fiecare card:

0 din 6 carduri deschise

Punctul de adunare e un loc fix, marcat cu indicator verde, stabilit în exteriorul clădirii. Trei detalii despre el sunt vitale:

E la distanță de clădire. Cât să nu te atingă căldura, geamurile care cedează sau bucățile desprinse din fațadă.

NU e pe traseul de acces al autospecialelor. Pompierii au nevoie de drum liber și spațiu de manevră. O sută de oameni în poarta de acces întârzie intervenția cu minute — iar minutele acelea sunt tot ce contează.

Acolo se face apelul nominal. E singurul mod real de a ști dacă a rămas cineva în clădire, iar asta decide dacă echipajul intră în fum să caute. Un „nu știu" trimite oamenii înăuntru cu risc și fără rost; un „lipsește Andrei, lucra în magazia din spate" îndreaptă căutarea exact unde trebuie.

Apelul nominal la punctul de adunare, lângă indicatorul verde — lista din mâna responsabilului le spune pompierilor dacă mai e cineva înăuntru.

Exercițiul practic de evacuare se organizează periodic, se cronometrează, se consemnează și se analizează după. Frecvența se stabilește prin actele interne ale firmei, în funcție de risc și de tipul construcției — orientativ, cel puțin o dată pe an.

Ce contează e mecanismul, nu hârtia. Primul exercițiu durează, de regulă, de câteva ori mai mult decât al treilea: oamenii ezită, întreabă, caută ieșirea, se opresc după geantă. La al treilea, se ridică și merg.

Descoperirile care se repetă an de an, în firme din toate domeniile:

• Ușa de evacuare încuiată sau blocată cu marfă, paleți ori un dulap pus acolo „doar pentru azi". Acel „azi" durează de opt luni. Iar cheia de rezervă lipsește din cutia cu geam de lângă ușă.
• Sirena care nu se aude peste utilaje sau acolo unde se poartă antifoane. Soluția e semnalizare optică suplimentară, nu „stai mai atent".
• Ruta principală trece prin zona cu risc — depozitul de ambalaje, zona de sudură, rezervorul de combustibil.
• Ușa care se deschide spre interior și pe care o mulțime împinsă din spate nu o mai poate deschide.
• Oameni care nu știau punctul de adunare și vizitatori rămași în clădire, pentru că nimeni nu îi avea în evidență.

La evacuare, câteva reguli nu se negociază și nu au excepții:

• NU te întorci după haină, telefon, laptop sau acte. Nimic din clădire nu valorează cât tu, iar întoarcerea după lucruri e un motiv frecvent pentru care oamenii rămân blocați.
• LIFTUL, niciodată. Se poate opri între etaje la prima întrerupere de curent, iar puțul liftului trage fumul ca un coș.
• Închizi ușile în urma ta, dar NU le încui. O ușă închisă ține fumul și focul pe loc minute prețioase; una încuiată blochează un coleg care vine în urma ta.
• Mergi, nu alergi. Alergarea produce busculadă, iar căderile pe scări sunt o cauză frecventă de rănire la evacuări.
• Dacă e fum, mergi cât mai jos. Aerul respirabil rămâne lângă pardoseală, fumul cald se adună la tavan. Dacă fumul e dens și nu vezi nimic, nu intri în el: acolo se intră doar cu aparat de respirat, adică doar pompierii.

Colegii care nu pot ieși singuri

Persoanele cu mobilitate redusă, colegele gravide, cei cu deficiențe de vedere sau de auz și vizitatorii au nevoie de un coleg desemnat nominal — nu de „îl ajută cine e pe acolo", pentru că la o evacuare reală „cine e pe acolo" a plecat deja. Unde există zone de refugiu amenajate, persoana e condusă acolo, iar locul ei se comunică imediat echipajelor de intervenție.

Ușă de evacuare cu bară antipanică, complet liberă și marcată — așa arată o ieșire care funcționează în ziua în care ai nevoie de ea.

Cine intră în firma ta trebuie să apară undeva: registrul de la poartă e lista pe care se verifică, la punctul de adunare, vizitatorii, curierii sau echipa de mentenanță externă. Regula practică: cine primește vizitatorul răspunde de el la evacuare și îl conduce personal afară. Firmele externe primesc, înainte de a începe treaba, instruirea privind căile de evacuare, semnalul de alarmare și punctul de adunare.

După exercițiu se întocmește un raport: cât a durat, câți oameni au ieșit, ce nu a funcționat și — partea care contează — ce se remediază, cu termen și responsabil numit. „S-au constatat mici deficiențe" nu schimbă nimic; „ușa secundară se eliberează până vineri, responsabil șeful de depozit" face clădirea mai sigură cu un pas.

6 întrebări — trebuie să răspunzi corect la toate ca să finalizezi instruirea. Poți reîncerca oricând.