Echipa de primă intervenție: cine sare primul și ce face

Când izbucnește un incendiu într-o firmă, primul om care ajunge lângă foc nu e un pompier profesionist, ci colegul care lucra la trei metri distanță. Ce face el în primele minute decide dacă mâine firma își reia activitatea. De aceea Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor obligă fiecare operator economic să își organizeze apărarea împotriva incendiilor: oameni desemnați, instruiți și dotați.

Cursul ăsta nu repetă stingătorul, alarma și evacuarea — ai cursuri dedicate. Aici vorbim strict despre organizare: cine e desemnat prin decizie, ce verifică, ce face în primele minute, unde se oprește misiunea lui și cum îl ajuți tu, dacă nu ești în echipă.

Gândește-te ce se întâmplă din secunda în care apare focul. Cineva îl observă, cineva dă alarma, cineva sună la 112. Dispeceratul alertează garda, autospeciala iese din unitate, străbate orașul prin trafic, întinde furtunul. Fiecare pas consumă timp. Orientativ, între apel și prima apă pe foc trec minute bune.

În intervalul acela nu e nimeni acolo. Adică sunteți voi.

Focul nu crește liniar, ci se accelerează. Un coș de gunoi aprins în primul minut se stinge cu un stingător portabil; ignorat patru-cinci minute, aprinde perdeaua, apoi tavanul fals, apoi umple holul cu un aer în care nimeni nu mai poate respira. Nu s-a schimbat nimic în afară de timp.

Membrii echipei sunt angajați ai firmei, desemnați nominal, prin decizie scrisă a conducerii. Nu „cine e prin apropiere”, nu „băieții de la mentenanță, că se pricep ei”. Decizia contează practic: omul știe că răspunde de ceva, ceilalți știu la cine să alerge, iar inspectorul vede o organizare reală.

Ordinul MAI nr. 712/2005 reglementează instruirea salariaților în domeniul situațiilor de urgență, iar cei cu atribuții de intervenție primesc pregătire în plus față de colegi: cum se folosesc stingătorul și hidrantul interior, unde sunt căile de evacuare și punctul de adunare, cine sună și ce spune.

Trei detalii care despart echipa reală de cea pe hârtie:

• Se acoperă toate turele. O echipă care există doar ziua nu apără firma noaptea, când sunt mai puțini oameni care să observe focul.
• Se ține cont de concedii și de plecări. Un om plecat din firmă de opt luni și rămas pe listă e o gaură, nu o formalitate.
• Toată lumea știe cine sunt. Lista se afișează la avizier, iar membrii se recunosc după vestă sau ecuson. Într-o hală zgomotoasă cu 60 de oameni, „unde e Marius?” costă minute.

Unde firma are obligația de a constitui un serviciu privat pentru situații de urgență, criteriile de constituire și dotare sunt cele aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Cea mai mare parte din munca echipei se face în zilele liniștite, nu în ziua incendiului. Apasă pe fiecare card:

0 din 4 carduri deschise

Verificarea periodică a panoului de intervenție — munca care decide ziua incendiului.

Aici se calcă cel mai des, din bună-credință. Membrii echipei nu sunt pompieri profesioniști: nu au aparate de respirat, nu au costume de protecție termică și nu au pe nimeni care să intre după ei dacă pățesc ceva.

Un membru al echipei accidentat transformă incendiul într-o dublă urgență: pompierii nu mai atacă doar focul, ci trebuie să caute un om.

Fumul e pericolul real, nu flacăra: aerul devine irespirabil în câteva zeci de secunde, iar vizibilitatea scade la zero mult înainte ca focul să te atingă. Nimeni nu „ține respirația un pic” ca să treacă un hol.

Ordinea corectă e nenegociabilă: alarmarea colegilor, apelul la 112, abia apoi intervenția. Dacă ești singur lângă foc, dai alarma și suni — apoi te uiți dacă mai are rost să iei stingătorul.

Cea mai frecventă greșeală e amânarea apelului: „hai să vedem întâi dacă ne descurcăm”. Când te lămurești că nu te descurci, ai pierdut minutele care contau.

La 112 spui scurt: ce arde și unde exact (adresă, hală, etaj), dacă sunt persoane înăuntru, dacă în zonă sunt butelii sau substanțe periculoase, numele și numărul tău. Nu închizi primul.

Autospeciala care caută intrarea corectă într-o platformă cu cinci hale pierde minute pe care nu le mai recuperează nimeni. De aceea o persoană desemnată iese la poartă și așteaptă acolo, cu vestă.

Informațiile se pregătesc dinainte, nu se caută în panică:

• unde e focul, exact — hala, etajul, încăperea;
• dacă a mai rămas cineva înăuntru, pe baza listei de la punctul de adunare;
• unde e tabloul electric general și cum se întrerupe alimentarea;
• unde sunt buteliile de gaz, substanțele periculoase, rezervoarele;
• unde sunt hidranții exteriori, sursa de apă și spațiile cu risc special.

Planul clădirii se predă la sosire, iar căile de acces pentru autospeciale rămân libere permanent — nu doar în ziua controlului.

Un om la poartă, cu informațiile pregătite dinainte.

Mijloacele echipei au nevoie de un loc fix și de un responsabil: stingătoare portabile, hidranți interiori cu furtun și țeavă, cheia de hidrant, veste reflectorizante, lanterne, trusa sanitară, mijlocul de alarmare. Toate stau la loc marcat, accesibil și neîncuiat — un stingător mutat „temporar” în magazie nu apără pe nimeni.

Verificările se fac periodic de persoana desemnată și se consemnează: data, ce s-a verificat, ce s-a găsit, ce s-a remediat. Verificarea tehnică și încărcarea stingătoarelor se fac de operatori autorizați, la termenele înscrise pe eticheta aparatului.

Echipa se antrenează, nu doar se numește. Normele generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul MAI nr. 163/2007, prevăd exerciții periodice. Un exercițiu serios se cronometrează — de la alarmă la evacuarea completă — și se analizează după, în scris: ce ușă s-a blocat, cine nu a auzit sirena. Un exercițiu fără analiză e o plimbare în curte.

Analiza de după exercițiu, cu planul clădirii pe masă.

Dacă nu ești în echipă, rolul tău e la fel de important și mai simplu:

• Dai alarma și te evacuezi pe traseul stabilit, fără să te întorci după lucruri și fără să te duci întâi să vezi „ce s-a întâmplat”.
• Le spui membrilor echipei tot ce știi: unde ai văzut focul, ce ardea, cine lipsește de la punctul de adunare. Informația ta scutește o cameră întreagă de căutări.
• Nu îngreunezi accesul: nu blochezi ușile, nu te aduni în fața intrării, nu parchezi pe căile de acces.
• Nu te transformi în erou improvizat. Fără instruire și echipament, cel mai util lucru e să fii afară, în siguranță și numărat.

6 întrebări — trebuie să răspunzi corect la toate ca să finalizezi instruirea. Poți reîncerca oricând.